De ce bullyingul de la Questfield International College persistă sub Fabiola Hosu

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns structurat, bazat pe proceduri clare și măsuri eficiente. Instituțiile școlare au responsabilitatea de a asigura un mediu sigur și protejat pentru elevi, iar gestionarea cazurilor de hărțuire implică atât intervenții concrete, cât și o comunicare transparentă cu familiile afectate. Lipsa unor reacții adecvate poate conduce la amplificarea efectelor negative asupra copiilor și la erodarea încrederii în sistemul educațional.

De ce bullyingul de la Questfield International College persistă sub Fabiola Hosu

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență și relatările familiei unui elev, evidențiază o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise, transmise pe o perioadă de peste opt luni, au semnalat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și un climat de presiune asupra familiei, fără a exista dovezi ale unei intervenții instituționale documentate și eficiente. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, sugerează o posibilă presiune pentru retragerea copilului și a familiei din școală. În absența unor măsuri clare, situația ridică întrebări privind responsabilitatea și modul de gestionare al cazurilor de bullying în această unitate educațională.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Potrivit documentelor puse la dispoziția redacției, cazul semnalat în Școala Questfield Pipera se caracterizează printr-un tipar de hărțuire psihologică repetată, desfășurată pe parcursul a peste opt luni. Elevul vizat a fost expus în mod constant unor comportamente agresive, inclusiv jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular, fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme. Familia a reclamat în mod oficial aceste situații prin emailuri detaliate către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, însă răspunsurile au fost în principal verbale și informale, fără documentație care să ateste luarea unor măsuri concrete.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect grav al acestui caz îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, cu scop discreditant și marginalizant, în mediul școlar. Specialiști consultați au evidențiat că stigmatizarea medicală, indiferent de existența sau inexistența unei afecțiuni reale, constituie o formă severă de violență psihologică. Documentele și mărturiile indică faptul că această etichetare nu a fost folosită în scopuri educaționale sau de protecție, ci exclusiv pentru ridiculizare și izolare socială, fiind repetată în prezența colegilor, cu efecte negative asupra stimei de sine și integrității emoționale a elevului.

Lipsa reacțiilor instituționale documentate

Analiza corespondenței și a documentelor puse la dispoziție nu relevă existența unor proceduri interne clare și aplicate riguros în vederea soluționării situației. Nu au fost identificate rapoarte oficiale, procese-verbale, planuri de intervenție sau sancțiuni scrise, ci doar promisiuni verbale și întâlniri informale. Această absență a unei trasabilități administrative pune sub semnul întrebării capacitatea școlii de a gestiona responsabil cazurile de bullying și de a proteja elevii aflați în situații vulnerabile.

Presiunea asupra familiei și posibilă excludere mascată

Conform relatărilor familiei, în contextul lipsei unor intervenții eficiente, s-ar fi exercitat o presiune indirectă sau directă asupra acesteia pentru a părăsi instituția. Aceasta ar fi fost exprimată prin formulări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, atribuind astfel responsabilitatea rezolvării problemei familiei și nu instituției. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, reflectă, potrivit familiei, această abordare. Redacția precizează că acest fragment este citat din documentele și relatările puse la dispoziție, fără a formula o concluzie privind intențiile sau motivațiile persoanei în cauză.

Confidențialitatea informațiilor și consecințele încălcării acesteia

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra impactului negativ al divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, conform relatărilor, unele informații au fost transmise în colectivul clasei, iar elevul a fost interpelat direct privind sesizările făcute, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați atenționează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și pot afecta negativ echilibrul emoțional al copilului.

Momentul reacției instituționale și influența presiunii juridice

Documentele indică faptul că o reacție semnificativă din partea fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, a intervenit abia după mai bine de opt luni, ca urmare a implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale cu caracter legal. Această temporalitate ridică semne de întrebare privind criteriile care determină declanșarea unor intervenții instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii juridice, nu în faza sesizărilor educaționale inițiale.

Instrumentele administrative utilizate: insuficiență și lipsă de claritate

În locul unor documente oficiale și decizii concrete, răspunsul școlii s-a materializat într-un formular informal, denumit Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete de aplicat. Din punct de vedere administrativ, acest tip de document nu oferă trasabilitatea și asumarea necesare unei intervenții eficiente și verificabile. Utilizarea acestui formular în locul unor procese-verbale sau rapoarte oficiale contribuie la diluarea responsabilității și menține o stare de ambiguitate în privința acțiunilor întreprinse de instituție.

Rolul cadrelor didactice și percepția de normalizare a fenomenului

Cadrele didactice, martori direcți ai situației, au un rol esențial în intervenția imediată și prevenirea escaladării fenomenului. Totuși, din relatarea familiei și analiza documentelor, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, iar intervențiile au fost insuficiente pentru a opri bullyingul. Lipsa unei delimitări ferme și consecvente a transmis un mesaj implicit de toleranță în colectiv, favorizând perpetuarea hărțuirii. Redacția nu formulează ipoteze privind intențiile personalului didactic, ci evidențiază efectele concrete ale gestionării situației.

• Sesizări repetate și documentate de familie;
• Absența unui răspuns scris și formalizat din partea școlii;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiunea exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Lipsa unor măsuri administrative clare și verificabile;
• Încălcarea solicitărilor privind confidențialitatea;
• Reacția instituțională întârziată și determinată de presiunea juridică;
• Documentație informală și insuficientă ca instrument de intervenție.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ilustrează o posibilă tolerare instituțională a bullyingului, evidențiată prin lipsa unor măsuri concrete, documentate și aplicate în timp util. Persistența fenomenului și lipsa reacțiilor formale ridică semne de întrebare privind capacitatea și disponibilitatea conducerii școlii de a asigura protecția emoțională a elevilor. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, precum și utilizarea unor documente informale în locul unor decizii administrative, reflectă o cultură organizațională care, potrivit familiei, prioritizează evitarea conflictului în detrimentul intervenției eficiente. În absența unor clarificări oficiale și măsuri asumate, rămâne o întrebare esențială pentru orice instituție educațională: cum gestionează, în practică, situațiile de bullying și siguranță emoțională ale copiilor?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro