Bullying la Questfield International College, analiza unui blocaj instituțional

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită o abordare sistematică și responsabilă, întrucât afectează integritatea emoțională și psihologică a elevilor. Instituțiile școlare trebuie să dispună de proceduri clare pentru prevenirea, identificarea și gestionarea situațiilor de hărțuire, pentru a asigura un climat sigur și protejat pentru toți copiii. Acest articol investighează un caz semnalat de bullying repetat în cadrul unei școli private din zona Pipera, analizând modul în care instituția a răspuns sesizărilor și măsurilor implementate, pe baza documentelor și relatărilor disponibile.

Bullying la Questfield International College, analiza unui blocaj instituțional

Investigația redacției relevă o serie de sesizări privind un caz de bullying sistematic în Școala Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Conform documentelor puse la dispoziție și declarațiilor familiei elevului implicat, agresiunile au inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei, în condițiile în care instituția nu ar fi luat măsuri documentate pentru a opri fenomenul. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimă o poziționare care, potrivit familiei, ar fi încurajat retragerea copilului, fapt ce ridică întrebări asupra modului în care școala a gestionat această situație delicată.

Contextul și cronologia sesizărilor privind bullyingul

Potrivit informațiilor primite, bullyingul s-a manifestat în mediul școlar prin comportamente agresive repetate, precum jigniri, umiliri publice și excludere socială. Aceste situații ar fi fost aduse în mod constant la cunoștința învățătoarei, conducerii școlii și fondatoarei, prin intermediul unor comunicări scrise și cereri oficiale de intervenție. Cu toate acestea, din analiza corespondenței și documentelor disponibile nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri efective și documentate, intervențiile fiind descrise ca limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un element esențial al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu scop discreditant în colectivul școlar. Potrivit relatărilor și opiniilor specialiștilor consultați, această stigmatizare depășește conflictul obișnuit dintre elevi, constituind o formă agravată de bullying cu impact negativ asupra identității și sănătății emoționale a copilului. Documentele arată că această practică nu a fost însoțită de măsuri oficiale de stopare, instituția limitându-se la reacții verbale, fără implementarea unor planuri sau sancțiuni.

Gestionarea sesizărilor și lipsa unor măsuri documentate

Familia a transmis cronologic și explicit numeroase emailuri către cadrele didactice și conducerea școlii, solicitând intervenții și protecție. Acestea au inclus detalii privind gravitatea situației și impactul emoțional asupra copilului. Din analiza materialelor puse la dispoziție rezultă că răspunsurile au fost preponderent verbale, fără documente care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, cum ar fi consilierea psihopedagogică, sancțiuni sau monitorizare formală a situației. Această abordare informală a condus, conform familiei, la o delegare a responsabilității către părinți și la minimalizarea gravității fenomenului, fiind însoțită de mesaje care au sugerat retragerea copilului din unitate.

Rolul personalului didactic și normalizarea bullyingului

În calitate de martori direcți ai dinamicilor din clasă, cadrele didactice au obligația de a interveni ferm și consecvent. Relatările familiei indică faptul că agresiunile au continuat inclusiv în prezența învățătoarei, fără ca aceasta să ia măsuri eficiente și documentate. Lipsa unei delimitări clare a comportamentelor inacceptabile poate fi interpretată ca o tolerare a bullyingului, ceea ce riscă să transmită elevilor un mesaj de acceptare a hărțuirii. Din documentele disponibile nu rezultă existența unor rapoarte interne, decizii scrise sau planuri de intervenție asumate, ceea ce afectează trasabilitatea și responsabilitatea instituțională.

Declarația fondatoarei și percepția blocajului instituțional

Un moment definitoriu al situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei și documentele analizate, reflectă o poziționare care deplasează discuția de la protecția copilului către aspecte contractuale și economice. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii, care nu a fost primit până la momentul publicării. Acest răspuns este interpretat editorial ca un simbol al unei culturi organizaționale care prioritizează evitarea conflictului în detrimentul soluționării problemei.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului și familiei

Documentele puse la dispoziție arată că familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, potrivit relatărilor, aceste solicitări nu au fost însoțite de măsuri concrete, iar informațiile sensibile ar fi fost făcute cunoscute în clasă, expunând copilul la presiuni suplimentare. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui forme de presiune psihologică instituțională. Această situație ridică întrebări privind modul în care Școala Questfield Pipera gestionează protecția datelor și solicitările părinților.

Răspunsul instituțional și documentația formală

Reacția oficială a conducerii școlii a fost limitată la un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau sancțiuni, nefiind însoțit de un cadru procedural explicit. Din punct de vedere jurnalistic, acest lucru evidențiază o diferență semnificativă față de standardele administrative uzuale în astfel de situații, ceea ce poate conduce la diluarea responsabilității și la lipsa unor intervenții substanțiale. Redacția subliniază că, în absența unor măsuri documentate și verificabile, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ.

• Sesizări scrise repetate ale familiei;
• Comportamente agresive și stigmatizare medicală în mediul școlar;
• Lipsa răspunsurilor scrise și măsurilor documentate;
• Intervenții informale și verbale fără consecințe verificabile;
• Declarații atribuite fondatoarei care sugerează presiuni pentru retragerea copilului;
• Probleme privind respectarea confidențialității și expunerea copilului;
• Documentație instituțională limitată și neconcludentă.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza detaliată a materialelor și declarațiilor disponibile indică o situație complexă în care bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au fost semnalate în mod repetat, fără ca instituția să răspundă prin măsuri documentate și eficiente. Lipsa trasabilității și normalizarea fenomenului semnalează un blocaj instituțional cu efecte negative asupra copilului și asupra credibilității școlii. Acest caz ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție existente la Questfield International College și capacitatea conducerii de a asigura un mediu educațional sigur și responsabil.

În acest context, este esențială o poziție oficială clară și documentată din partea Questfield Pipera, care să răspundă îngrijorărilor semnalate și să detalieze măsurile implementate pentru prevenirea și stoparea fenomenelor de bullying și stigmatizare. Doar prin transparență și responsabilitate instituțională poate fi restabilit climatul de încredere necesar unui proces educațional sănătos.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro